Plimbare nocturna

Ada se simtea foarte bine in seara aia, si se gandi sa mearga pe peluza. Isi lasa parul desprins, iar vantul i-l zbura usor. Se simtea atat de singura si atat de bine. Ii placea acel sentiment de singuratate.
' Cat de bine este' gandi Ada, plimbandu-si mana prin iarba umeda. Avea de gand sa se duca la lac, dar prefera sa stea acolo la umbra copacului si sa se gandeasca la toate greselile pe care le facuse pana atunci. Singurele clipe in care se putea gandi fara ca nimeni sa nu o intrerupa, Seara aia avea sa fie linistitoare. Sentimentele de prospetime, dadeau navala in ea, fara sa isi dea seama.
" Buna!" se auzi o vocee timida mai incolo. Ada prefera sa nu raspunda, pentru a nu iesi din starea de melancolie , cu greu ajungand la ea. " Buna!" se repeta acel glas cristalin. Era o vocee de baiat. Dar nu parea un baiat de la viperini. Voceea ii era destul de familiara, desi nu stia de unde sa o ia. Parea un baiat suav, cand umbra lui , se zarea printre firele de iarba. Simtea cum silueta se apropie, iar pasii umezi se auzeau tot mai aproape. Nu vroia sa intoarca capul , pentru a nu fi stricat acel moment de suspans, cand simti o palma calda pe bratul ei drept.
" Buna! Ma numesc Floppy" spuse baiatul intinzand o mana.
Ada zambi. Niciodata un baiat, nu se mai comporta atat de dulce cu ea. Incerca sa lege si ea o propozitie, dar nu ii reusira decat cateva mieunaturi.
" Nu este nimic" spuse Floppy " Stiu cum te simti"

Leo nu avea somn. [da aici nu are somn niciodata dupa cum pot observa ) toate se intampla noaptea] se duse pe peluza. Avea sa se gandeasca la fata visurilor lui , pe care stia ca nu o poate avea. In timp ce se plimba pe peluza cu mp4'ul in urechi, zari doua siluete , mai bine zis , doua umbre, care pareau destul de apropiate. Se apropie curios de ele, desi nu stia ce sa faca, daca o sa il observe. Dar prefera sa riste. Merse ce merse, si observa ca este chiar Ada impreuna cu un elev destul de inalt, tot de la Soimi.
' Cand o sa afle Meda [Meda = mama Adei] o sa vada Ada ca nu e bine sa il ignore pe varul sau ... ' gandi Leo, care acum renunta la ideea sa stea pe peluza si sa se uite la stele.


OCC: Tocmai beam cacaoa cu lapte... deci nu prea am inspiratie

Mayume statea inca in camera si,ca in multe nopti,nu incerca sa doarma. Era singura.
Un gand fulgerator,si-a luat MP3'ul,cu muzica la maxim si a iesit pe peluza. Isi tara pasii usor prin iarba umeda si privea in gol...se gandea...
Era ciudata viata ei... stia multe despre Incuiati. Si desi viata de vrajitor era mult mai fascinanta,uneori si-ar fi dorit sa nu aiba nicio treaba cu tot ceea ce tinea de ea. Dar..chiar nu stia de ce.
Se aseza pe jos si arunca o privire catre cer. Incerca sa vada ceva... dincolo de stele.Avea sufletul deschis pentru orice fel de sentiment..si isi dorea sa fie indragostita. Din nou...

asa ..deci am is eu una..

cezaruna, neavand somn, intr-o noapte cu luna plina, pe la ora 4, s-a dus pe peluza cu iPod-ul, ascultand melodia dedicata de prietenul ei
in timp ce statea si se uita la stele cineva se apropia de ea
"salut" spuse silueta din spatele
era chiar el, Yuzaky, prietenul ei
"buna" raspunse ea cu un zambet larg
"ce faci la ora asta aici singura?"
"stateam si ma gandeam..." raspunse ea cu un oftat in glas...
dupa ce baiatul s-a asezat cezaruna ea a inceput sa roseasca usor
el a sarutat-o
"waw...pt ce a fost asta ?)" a intrebat cezaruna
"pt faptul ca te plac" a raspuns el
dupa aceea au ramas impreuna si au privit rasaritul

Mayume adormise pe iarba umeda,cu castile in urechi. La un moment dat,intredeschise ochii,pentru ca umbra nu-i mai incadra deplin fata. Urma rasaritul,peste nu foarte mult timp.
Era inca intuneric totusi si nu putea analiza in detaliu,din orice parte,o persoana. Cu coltul ochiului a observat o umbra in departare si s-a intors sa priveasca mai bine. Isi dadea seama doar ca era un baiat care purta un hanorac negru,avea gluga pe cap si statea cu spatele. Parea sa incerce sa elucideze sau sa priveasca fix ceva.
Fata a ramas un timp cu privirea atintita in acea parte,pentru ca ceva o atragea la acel baiat,desi nici macar nu-l vazuse la fata,corpul nu-i era binedefinit pe lumina difuza si ceata ce se lasase in timp. Si totusi...era atrasa de ceva.
La un moment dat,tipul s-a intors. Mayume nu si-a schimbat tinta privirii. I-a observat trasaturile simpatice si suvitele de un saten inchis,aproape brunet,ce-i incadrau intr-un mod foarte cool chipul. Era putin mai multa lumina acum. A privit-o profund,iar ea i-a zambit fara sa stea prea mult pe ganduri. Si fara sa-si dea seama,in urmatoarele doua secunde inima i-a luat-o la galop,observand ca baiatul se indreapta incet spre ea.

maRyya isi termina tema la Aparare contra magiei negre si hotari sa iasa sa faca o plimbare.
Inca nu era seara, dar luna rasarea si incet incet se intuneca. Nu era nimeni afara. Ii placea sa fie singura. Dintr-o data, vazu o lumina puternica. Era un cerb. Era patronusul lui Harry.
Deci nu era singura. Se indrepta spre el, iar acesta se intoarse. O observa. O priveste lung si privirea lui se blocheaza asupra ei.
" Hei! " spune el.."Ce faci pe aici?"
Ea nu raspunse.. Atunci el isi intoarte privirea si spuse: "Stii, ar trebui sa ai incredere in mine. De ce nu vi sa ne plimbam putin?"
Fata accepta, iar cei doi au mers spre lac, unde au stat pana tarziu.

Fred.... isi luase si el Fulgerul...si se duse si el...pentru a se linisti.... langa lac...gandinduse la prietena sa .. cu care seara trecuta isi petrecu cele mai frumoase clipe din viata sa...era oricum ... cel mai fericit elev din hogwarts...
era sigur ca anul acesta vor reusi sa ieie campionatul...insa...avea totusi o mica nelinistire...Smiorcaitus Plesneala...se uita mereu...cam misterios la el...

ce era cu acest profesor....Fred nu ishi putea explica...